Începe Curăţenia În Diaspora Românească?
Oraşul Portland, statul Oregon, Coasta de Vest a SUA a devenit zilele acestea locul unde, sperăm, a început curăţirea morală şi spirituală a Românilor. Este locul unde prima figură clerică a spiritualităţii româneşti a fost dovedită cu acte, în presă, că este colaborator al serviciilor secrete dela Bucureşti. Este începutul acelei schimbări la faţă pe care România o aşteaptă cu nesimţire de peste 20 de ani!
Se ştia demult că printre membrii comunităţilor de români din America se află şi informatori ai Securităţii, infiltraţi la post de ani de zile şi nebănuiţi de nimeni. Nu ştim însă dacă domniile lor mai scriu rapoarte către urmaşii Securităţii, ceea ce ar fi acum S.I.E. (serviciul extern de informaţii al României), însă ei există bine mersi printre oameni şi pozează chiar în onorabili ai comunităţilor, când de fapt sunt doar cârtiţe infiltrate printre oamenii de bună credinţă, oameni care doresc doar o viaţă mai bună, mai liberă.
Azi vorbim despre pastorul penticostal Neculai Pop, alias „Nicky”, dela Adunarea penticostală „Philadelphia” din Portland OR. Domnia sa a fost demascat de un pastor-scriitor dela o casă de rugăciune din Medgidia, jud. Constanţa, pe nume Vasilică CROITOR care a lansat un volum dedicat reconstituirii asupririlor la care au fost supuse cultele religioase protestante şi neoprotestante în România de dinainte de ’89. Trebuie să precizăm totuşi aici că acest cult penticostal la noi a fost de fapt reabilitat în 1950, prin decret, tocmai de către comuniştii ce au preluat puterea în ’48, prin răsturnarea Monarhiei şi schimbarea formei de guvernământ în republică populară, mai précis socialistă, care a stat aşa până prin ’90 şi chiar după, prin deturnarea revoluţiei de către tov. Ion Iliescu. Dar să revenim la pastorul Pop.
Acest volum vorbeşte printre alte figuri ale spiritualităţii şi cultelor religioase româneşti şi despre Neculai Pop, afirmaţii fondate, conform autorului cărţii “Răscumpărarea Memoriei”, dl Vasilică CROITOR, pe baza documentelor obţinute dela CNSAS, din arhiva care adăposteşte dosarele celor care au lucrat cu Securitatea. Până în prezent, Neculai POP nu a luat nici o atitudine, nici măcar nu a negat acuzaţiile aduse. Foarte slab a încercat totuşi să se apere, fără credibilitate, ieşind pe televiziunea-satelit de subsol a românilor din Chicago IL, controlată de elemente răzleţe ale Securităţii. Dar iată ce frumos scrie unul dintre cititorii blogului aceste cărţi, sub pseudonimul „Străjerul”: „Niky Pop cunoaste intreaga caracatitza de spioni ascunsi in sutanele americane! Sunt foarte curios cum va proceda Niky Pop. Daca recunoaste totul si demasca intregul batalion de infiltrati, atunci putem spera la o adevarate trezire”.
La Portland OR se face apel la orice persoană din comunitate care poate să ofere mai multe informaţii despre orice posibil informator care s-ar afla printre ei, nu contează că el provine dela ortodocşi, baptişti, penticostali etc. Important este să se cunoască cine sunt liderii de biserici şi să se poată avea cu adevărat încredere în ei. Pentru că nu cred că aţi dori să mergeţi la taica Nicky, spre exemplu, cu diferite probleme, şi el apoi să meargă la el la PC, jos în biroaşul lui, şi să aştearnă totul despre viaţa dstră într-o mică notă de informare către colegii din SIE, spre exemplu… Interesant ar fi să se mai afle dacă printre aceşti “patrioţi” care dau cu subsemnatul la organele de securitate din România se află şi amicul M.Lubanovici, actualmente deputat internaţional, care nu este exclus să aibă condicuţă şi el la S.I.E. via Consulat L.A. Desigur, acestea sunt doar supoziţii, idei, fanfaronade de bloggeri…
Neculai “Nicky” Pop a emigrat din România în anul 1978, într-o operaţiune suspectă, el reuşind să iasă din puşcăria numită România într-o perioadă când nici Papa credem că nu ar fi putut să o facă dacă ar fi trăit acolo. Pleacă cu paşaport cu tot, ceea ce, se ştie, era absolut imposibil de obţinut dacă nu semnai pact cu Securitatea. Ajunge la Los Angeles, unde începe să lucreze şi în acelaşi timp lansează seri de rugăciune într-un apartament imund, alături de câţiva români creduli. Se spune că avea charismă, şi se dădea drept profet, câştigând în scurt timp încrederea noii celule de rugăciune. După câţiva ani, se mută în statul Oregon, unde se angajează la o fabrică de împachetat cafea, undeva în Gresham. Se pare că încă de atunci avea o plăcere ascunsă de a “împacheta” oamenii… Ridică cu ajutorul comunităţii de români din zonă prima biserică penticostală din Portland a românilor, prin munca voluntară a unor români cu suflet, precum Mike Draghia sau Pavel Kovaci şi alţii, care vor rămâne mereu în istorie pentru activitatea simplă şi frumoasă pe care au prestat-o în folosul comunităţii, punând temelia a ceea ce avea să devină cel mai mare aşezământ de cult penticostal românesc din NW Americii. Neculai Nicky Pop capătă puteri uriaşe în anii ce vor urma, prin donaţiile uriaşe făcute de românii ce încep să prospere din activităţi precum construcţii, transporturi, case de bătrâni. Face acte pentru mii de familii din Europa de Est, folosind tehnici de care acum se interesează doar serviciul de emigrare American şi care nouă ne scapă, momentan. Este decorat de tov. Ion Iliescu cu înalta medalie de comandor pentru servicii aduse naţiunii, probabil o recompensă pentru serviciile de informare la care a supus comunitatea din Portland OR în toţi aceşti ani.
Dar momentul adevărului a sosit, acea clipă a judecăţii de care Mr. Pop tot vorbea în predicile sale, pentru că acum, iată, la congresul bisericilor penticostale din SUA, ce are loc la Atlanta GA, dl Pop a fost suspendat de pe lista celor ce urmau să ia cuvântul. Se aşteaptă chiar discutarea cazului POP pe ordinea de zi a acestei adunări anuale a penticostalismului românesc din America şi nu este exclusă chiar luarea unei măsuri disciplinare faţă de Neculai POP, dacă comitetul de conducere stabileşte că acuzaţiile din cartea pastorului de Medgidia sunt fondate. Ceea ce s-a şi întâmplat: la câteva zile după publicarea cazului în revista locală “The Romanian Echo”, pastoral POP fiind suspendat de conducerea bisericii pe care a ridicat-o.
În final, ceea ce nu ştie dl Pop este faptul că indiferent dacă domnia sa va prosti sau nu din nou pe fraţi, un lucru este clar: organele statului American pot lua o decizie extraordinară. Dacă prin acţiunile sale duse pe teritoriul American pastorul Pop a uneltit sau adus vreun prejudiciu naţiunii americane, autorităţile ar putea chiar merge până acolo încât să-i suspende cetăţenia americană, ceea ce ar duce la posibilitatea deportării domniei sale. Iar Congresul de la Atlanta al penticostalilor din SUA si Canada a decis ca toţi liderii de adunări să semneze o declaraţie în care să spună dacă a făcut sau nu parte din structurile de informaţii ale statului român. De ce acest lucru doar la penticostali şi nu la toţi liderii religioşi, indifferent de denominaţiune? Consider că este timpul ca această curăţire spirituală să înceapă radical şi total, până în cele mai adânci structuri ale libertăţii româneşti. Ce va fi nu ştim, dar timpul le va rezolva pe toate, iar Adevărul sperăm să iasă la iveală, pentru că întotdeauna binele trebuie să învingă răul, nu-i aşa? (articol realizat în baza celui publicat în ediţia tipărită pe Septembrie