Deci aţi fost ameninţat de dl Mircea Lubanovici (deputat la Bucuresti, asociat cu o numerosi romani acuzati/condamnati de organele federale americane pentru o serie de acte criminale, n.ed.) ?
- Da.
Ce măsuri a luat dl consul James Rudd după ce aţi vorbit cu el?
- Nu ştiu ce a făcut, pentru că nu mi-a răspuns în legătură cu problema mea personală. Iar despre aceste ameninţări, tot ce mi-a spus telefonic mi-a spus să mă adresez agenţiilor federale, respectiv FBI. Ceea ce am făcut, foarte târziu.
Ne-aţi semnalat acest caz, cu ceva timp în urmă, legat de ameninţările la care aţi fost supus de o anumită, să zic aşa, gaşcă, organizaţie de români, atât în România, cât şi aici, pe teritoriu American. Este adevărat ? În ce au constat ameninţările ?
- Este foarte adevărat, da. În România am fost ameninţat că voi fi achitat dacă voi mai vorbi despre aceste organizaţii non-profit (ce fac subiectul acestui articol de presă, n.r.) de către un domn pe care l-am ajutat cu ani în urmă împreună cu fosta mea soţie Florica Barbură. I-am fost collector de pachete la agenţia “Open Hands of America”, unde am colectat pachete pentru dânşii. Acum dânşii şi-au schimbat numele în “International Mission Church”. Am refuzat să mai ajut după ce am fost ameninţat şi pentru faptul că tranzitau nişte mărfuri dubioase… Am fost ameninţat să nu vorbesc.
În România, când am fost în vizită, mi s-a spart maşina, toată, mi s-a vandalizat. Mi-au furat toate documentele, bani, bilete de avion, acte care foarte-foarte greu a trebuit să stau acolo până le-am refăcut, în România. Intenţia dânşilor a fost să fiu blocat în România, să nu mai pot veni aici, în America, pentru a nu mai putea depune mărturie niciodată. Dar Dumnezeu nu le-a făcut planurile posibile, pentru că totuşi în final am putut să revin în Statele Unite. Unde, iarăşi, după ce s-au oferit să îmi fie prieteni, să îmi dea bani, m-au pârât la Social Security. Am avut o audiere federală, la care dacă eram găsit vinovat ca şi făcând eu fraudă, eram deportat în ziua de azi nu mai eram în Statele Unite. Un judecător federal dela SSA a decis însă că acest domn (Sărac, n.r.) a făcut frauda federală. Iar dl Sărac nu s-a mai prezentat...
După ce aţi lucrat la pachete, ştiu că v-aţi mutat la Astoria, la Ocean. Aţi făcut asta ca urmare a ameninţărilor, credeţi că sunteţi mai în siguranţă acolo decât la Portland?
- Mă simt mai în siguranţă, deoarece distanţa care mă desparte este apreciabilă, două ore de condus. Trăiesc totuşi cu frică, pentru că nu ştiu pe cine au pus; au intenţionat când am locuit la apartamentele Bay Sure, unde era un manager român. Mi s-a atentat la viaţa mea. A trebuit să mă mut. Era în Astoria. A căzut dela etajul 3, foarte straniu, o cutie de sticle de bere. S-au spart la o distanţă de o palmă de corpul meu.... La plecarea acestui manager român de la aceste apartamente care aparţin tot unui milionar român am fost informat că aceşti milionari au pus totuşi atentatul posibil la cale, care nu le-a reuşit. Este vorba de dl Steve Boroş, tot din Arad, care s-a mutat tot în California. Dar doar la plecare dl Cristian Pintea, managerul apartm., om din Cluj, mi-a confirmat că aceşti milionari sunt puşi să mă achite cu totul… Mi-a confirmat că e mâna dânşilor şi că să am grijă. Nu putea să îmi spună atunci, că şi el are familie. Dar, în final, a trebuit să se mute, la vânzarea complexului de apartamente, şi atunci mi-a spus.
Deci aşa aţi ajuns să intraţi în contact cu organele de cercetare ale statului American, ca Poliţie, FBI etc…
- A trebuit să mă mut la alte apartemente, unde locuiesc şi acum. Am cerut în final protecţia organelor de Securitate naţională, pentru că organele de poliţie locală nu au avut traducător, şi deci menţionau tot felul de scuze. Ameninţările veneau din Portland OR şi dânşii m-au sfătuit să mă adresez aici (FBI-ului, n.r.). Ameninţările veneau şi din ţară, pentru că era o chestie internaţională. Costă. Asta presupune costuri. Nu ştiu poziţia oficială a Bucureştiului. De ce nu putem să ne exprimăm liber, cum spune Constituţia americană?
Tocmai vă dăm ocazia să vă exprimaţi. Prin intermediul “Romanian Echo”.
Dle Barbură, ştiu că v-aţi opus vehement numirii acestui Mircea Lubanovici candidat la Parlamentul României, pentru că spuneaţi că nu reprezintă cu adevărat pe românii din afara graniţelor ţării… Acum legaţi numele domniei sale de această activitate sensibilă, transporturi de pachete spre România prin organizaţii non-profit care fac profit fără ştiinţa IRS…
- Presupun că pe dânsul nu l-a interesat în toţi aceşti ani când s-a pus problema recunoaşterii, de recunoaştere şi exercitare a dreptului la muncă, ca în orice ţară a lumii. Am fost din nou ameninţat cu bătaia, asta în 2005, pe proprietatea lui John Moldovan (proprietar al unei organizaţii de expediere pachete, după cum am spus, n.r.), pe când ajutam încă la aceste organizaţii de pachete non-profit.
Şi, nu am înţeles de ce am fost oprit de Lubanovici la alegeri generale când făceam poze şi filmam în secţia de votare, mi-au făcut semne să mă opresc cu camera de filmat, m-au oprit şi nu m-au lăsat să filmez. L-am întrebat atunci dacă dânsul are ceva de ascuns. Am fost pur şi simplu scos afară, fără drept de apel, din magazinul dânsului.
Am înţeles că aţi ajutat oarecum organele federale în ancheta dela Sacramento, recent ajunsă la final. Credeţi într-o conexiune între Lubanovici, Portland OR şi acest caz?
- Am ajutat organele federale şi am spus ceea ce ştiu, inclusiv faptul că ei aduceau aici tineri…Dar am făcut-o din omenie, pentru că America este pentru toţi emigranţii. Am ajutat foarte mulţi tineri care sunt în present în Statele Unite şi care s-au realizat. I-am ţinut la mine acasă, i-am protejat, până i-a preluat Biserica Philadelphia (Penticostală)… Care la rândul lor nu m-au ajutat cu nici măcar un sfat, au zis că dacă sunt Baptist, să mă duc la baptişti…
Deci, credeţi că la Philadelphia Church din Portland OR ar fi cazuri similare, ca la Sacramento, adică emigraţii aranjate?
- Sunt foarte multe. Toate au fost ascunse. Şi, la momentul la care au fost aduşi, la câteva zile, au fost îndemnaţi ca să ma îndepărteze, ca să nu mai ştiu aceste secrete. Şi ca să nu mai văd câţi bani donează bisericile. Deşi vedeam că se donează sume uriaşe de bani. Se donează la aceste organizaţii non-profit pe care dl Lubanovici le conduce. Spălare de bani, probabil. De care dl consul James Rudd ca demnitar oficial ar trebui să ia măsuri, el ar trebui presupun să fie cu legile Statelor Unite, nu să îndrume unul ca mine, să am ura asta contra mea…
Sunteţi deci de peste 18 ani aici, cunoaşteţi adânc comunitatea românească. Spuneaţi despre alte cazuri de români certaţi cu legea, tot în domeniul activităţii de coletărie. Vorbeaţi chiar de droguri aici…
- Da, s-au sesizat chiar droguri. Am informaţii precise de oameni care au stat la aceste organizaţii, că s-au confecţionat, s-au consumat. Toţi aceştia, inclusiv dl John Moldovan, şi-au pus casele la vânzare. Au crezut că o să-i dau în judecată: nu mi s-au dat nici pozele de membri non-profit, sau declaraţiile de Income Tax, să îmi pot face taxele, să îmi ajut şi eu copilul meu. Am lucrat la amândouă companiile de pachete. La Far Away Land, respectiv International Mission Church (Sărac, redenumit din Helping Hands), activi încă. La momentul când am sesizat organele de poliţie, mi s-a spus că de ce mă adresez la organele americane, deoarece aceste organizaţii operau şi din ţară, acolo au cartier general.
Vă mai temeţi de ceva la această oră, pentru siguranţa dstră şi a familiei?
- Până în present da, şi asta până când organele americane nu-mi vor asigura protecţie directă. A se vedea episodul din 2005, cu sticlele aruncate spre mine. Au fost mai mult incidente, mai mici sau mai mari, dar după spargerea din România am decis să cer protecţie. Familia Tăut, care prin alianţă sunt rudă cu dânsul, despre care aţi scris anii trecuţi, avea mare dreptate…
*
Aceste organizaţii de transport pachete acţionează ca şi companii non-profit, a mai spus intervievatul. Dl Barbură şi nu numai a sesizat că pe lângă banii percepuţi românilor din SUA pentru expedierea de pachete spre rudele din ţară, uneori cca. $1,50 /lb, la sosirea expedierilor în ţară, destinatarului i se mai percepe o taxă, deşi se spune că totul este acoperit din start de către expeditor.
Iată ce apel disperat scria primarului dintr’o localitate arădeană un client al dlui Doru Sarac, tot din Arad, oraş în care acest domn are “cap de pod” în afacerea sa din SUA:
“La plecare (din SUA, în Octombrie 2006, n.r.), am pus majoritatea bagajelor in doua colete mari, de cate 160-180 lbs fiecare si le-am trimis prin firma lui Doru SARAC "Helping Hands of America Mission" cu vaporul. Cel cu lucrurile fetitei a ajuns de-abia in ianuarie 2007... Celalalt, continand un laptop Apple si alte produse electronice nu a mai ajuns niciodata!!! Intre inceput de septembrie 2007 - mijloc de februarie 2007, fiind in USA, l-am tot cautat pe SARAC asta si nu am dat de el. I-am lasat bilete, vorba... prin romanii din Portland si in decembrie m-a sunat si mi-a promis ca voi primi despagubirile. Va rog sa ma ajutati cu o cat de mica informatie - confirmare, daca este posibil ! Cu cea mai vie recunostinta - Prof. Minel DOBREI – DEVA”. Acest mesaj a fost transmis de dl prof. Dobrei primăriei din Păuliş, jud. Arad, în Octombrie 2008, deci nici până atunci omul nu primise nimic…
Mai amintesc aici episodul din 2006, atunci când un container al aceluiaşi domn Sarac, transport ce tranzita Coasta de Est a Americii pentru a se îmbarca spre Europa, a fost devalizat total de către “persoane necunoscute”. La câteva luni dela incident, firma dlui Sarac transmitea la mişto un “comunicat către clienţi”, publicat în oficiosul penticostal “Ro.Times”, în care îşi cerea scuze pentru neplăcerile provocate de dispariţia pachetelor. Oamenii, din care foarte mulţi chiar din Oregon, aveau în acele transporturi bunuri de valoare mare, precum aur, electronice, etc.
Se ridică acum problema: de ce doar anumite transporturi erau astfel “interceptate”? Să fie cauza anume faptul că informaţiile despre ce conţin pachetele venea chiar dela cei care primeau pachetele spre expediere, adică chiar firma în cauză? Erau aceste transporturi atent „alese”, nefiind interceptate chiar toate? Desigur, nu putem răspunde noi, poate doar Cel de sus şi organele de cercetare ale statului american să aibă şi răspunsuri. Însă cazuri au mai fost, deci deja este o practică obişnuită: dl HV a expediat din Oregon un pachet spre Bucureşti, iar la primire, după circa 3 luni, a constatat că în locul unor obiecte de artă veche au fost îndesate... pături şi haine vechi! Revenind la interviul cu dl Barbură, acesta ne-a mai precizat off-the-record că momentul în care a decis să nu mai lucreze pentru astfel de organizaţii l-a constituit clipa în care, încărcând un pachet voluminos ce urma să plece spre România acesta a pleznit, din el revărsându-se... gloanţe. Deci muniţie de armă, marfă interzisă expedierilor internaţionale. Se mai transportă fără a fi declarate conform aceleiaşi surse: bani cash, lingouri de aur, mobilier scump, artă etc. Totul sub eticheta de “ajutoare” de non-profit.. Conform aceleiaşi surse consultate de The Echo, dl Sărac, în cei aproape 20 de ani de activitate în domeniul expedierilor de pachete, a agonisit averi uriaşe din acest gen de activitate, undeva la ...500 de apartamente în Arad, unde ar avea şi un magazine de... arme – conform aceleiaşi surse.
Desigur, nu generalizăm, pentru că nu toate firmele de shipping pachete spre România sunt la fel. Însă cert este că IRS şi alte organe americane abilitate au deja „sub lupă” acest gen de activităţi, derulate cu dibăcie, după cum se vede, de românaşi deştepţi din Oregon state, cu diferite puncte de lucru şi în alte state, oameni fără scrupule, care cred că nimic nu le poate sta în cale de la a se îmbogăţi prin orice mijloace. Şi, după cum se vede, pe spinarea oamenilor simpli, muncitori, care vor doar să îndulcească viaţa celor de acasă trimiţându-le şi lor din plusul pe care „Unchiul Sam” ni-l asigură nouă, tuturor, celor care trăim aici, în America...
Dan Leontescu,
Portland OR